Parastasul şi Pomenirea

În Biserica Ortodoxă, cultul celor adormiţi este foarte dezvoltat şi are o importanţa deosebita. Parastasele sau pomenirile, sunt rugăciuni însoţite de milostenii, care se fac pentru cei adormiţi.

Biserica a rânduit ziua de sâmbătă, ca zi liturgică de pomenire a morţilor şi aşa-zisele soroace de pomenire:
  • slujba de înmormântare şi pomenire (parastasul la 3 zile);
  • parastasul la 9 zile;
  • parastasul la 3 săptămâni;
  • parastasul la 6 săptămâni (adică la 40 de zile);
  • parastasul la 6 luni;
  • parastasul la 9 luni;
  • parastasul la 1 an;
  • după un an, se face parastas pentru cel răposat din an în an, până la şapte ani;
  • după 7 ani, pomenirile pentru cei morţi se fac de trei ori în cursul anului bisericesc, când se face pomenirea de obşte. Aceste zile poartă în popor denumirea de Moşi:
    • Moşii de toamnă (prima sâmbăta din luna noiembrie)
    • Moşii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatul secului de carne - sâmbăta Înfricoşătoarei Judecăţi);
    • Moşii de vară (sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt - sâmbăta Rusaliilor).
Parastase şi slujbe de pomenire se mai fac în fiecare sâmbătă din postul Paştelui.
În toate aceste zile se face pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri cei din veac adormiţi.
Pentu parastas se aduce la biserică, colivă, vin si prescură.
Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire pentru uşurarea de păcate a sufletelor celor răposaţi, şi scoaterea lor din osânda veşnică.
Coliva se împarte însoţită de bucate şi vin pentru cei adormiţi. Se împart vase, pahare şi tacâmuri. Înainte de a se înmâna bucatele, se aprinde o lumânare. Cel care face pomană spune: “Pentru sufletul celor adormiţi (numele celui/ celor decedati)“. Cel care primeşte rosteşte: “Bogdaproste sau Să fie primit”.
De reţinut: dacă parastasul pentru pomenirea morţilor, cade în zi de post, în mod obligatoriu şi preparatele trebuie să fie de post.
Pomenirea morţilor se poate face la fiecare Sfântă Liturghie din cursul anului.